Oamenii mării

Pentru că evenimentele aparţin oamenilor, ne propunem în această pagină să vă prezentăm figuri de marinari militari şi civili, constructori de nave şi oameni obişnuiţi care s-au remarcat prin devotament şi onestitate, atât la locul lor de muncă dar şi ca locuitori ai Mangaliei. Şi în cazul acestei rubrici aşteptăm propunerile dumneavoastră. Vă mulţumim !

CONSTANTIN SCARLAT

Constantin Scarlat (21 mai 1935-23 martie 2006) a fost una din copleşitoarele personalităţi militare care şi-a desfăşurat cea mai mare parte din cariera în Mangalia, dezvoltând o activitate de pionierat în cercetarea submarină. A activat pe mai multe nave, printre care şi în Divizionul 50 Vânătoare de submarine Mangalia, a fost comandantul Grupului 279 scafandri Mangalia, prima unitate de acest gen din ţară. În 1971 a fost ambarcat pe pescadorul Mangalia participand la prima campanie de recoltare a algelor marine din Marea Neagră în scopuri industriale. A fost timp de 15 ani comandant instructor pe nave de scafandri la Brigada 29 Vedete Mangalia. Activitatea subacvatică a fost iniţiată în România în 1953 de către scufundători amatori marinari. În 1962 Constantin Scarlat a început să foloseasca Bacul maritim 124 pentru instruirea în model “Cousteau” a scafandrilor autonomi de la navele militare. În luna septembrie 1966 împreună cu un grup de scafandri autonomi au început cercetările submarine ale portului Callatis, în zona digului genovez aflat sub apă. Piesele recuperate cu prilejul acestei expediţii au stat la baza înfiinţării noii secţii de arheologie submarină şi cu acest prilej s-a putut configure vechimea digului şi întinderea portului.Cpt. lt. Constantin Scarlat a selectat si antrenat serii importante de marinara militari, prilej cu care s-au identificat trei epave de corăbii antice, confecţionate din lemn de tec, îmbinarea bârnelor din bordaj făcându-se prin cuie de lemn. Constatările cercetătorilor au condus  la faptul că aici a fost cel mai mare centru de piraţi din Pontul Euxin. În toamna anului 1969 cercetările subacvatice stabilesc că izvoarele din zonă sunt radioactive, cuprinzând izotopi radioactivi naturali, iar aceste izvoare submarine termale sunt înconjurate de o bogată floră şi faună submarină compusă predominant din midii ce conţin perle naturale în cantităti mari. În 1970 a realizat prima hartă a fundului mării de la Capul Midia la Vama Veche, iar în 1977 a organizat primul şantier arheologic marin din România Tot de atunci, Muzeul Marinei, recent transferat la Constanţa, are un sector de cercetări submarine în cadrul căruia se organizează o secţie de scafandri sportivi a Asociaţiei sportive Marina, sprijinită de contraamiralul Sebastian Ulmeanu, care legitima 150 tineri. În 1974 Muzeul Marinei Române întreprinde cercetări în zona construcţiilor hidrotehnice din noul bazin portuar Mangalia cu scopul de a salva vestigiile de arheologie submarină. Au fost identificate digurile submarine şi configuraţia portului Callatis, construcţie antică foarte ingenioasă, dovedind buna cunoaştere a circulaţiei curenţilor şi vânturilor şi stabilind pe baza lor locurile de acostare. Constantin Scarlat este considerat întemeietorul arheologiei subacvatice româneşti. Este autorul a numeroase studii de specialitate şi a unor cărţi precum ,,Ţărmul nevăzut al Mării Negre”, Editura Militară 1982,”Acvanauţii. Enciclopedia copiilor, Editura Ion Creanga, 1983, “Itinerarii subacvatice la Istru şi Pontul Euxin, editura Sport Turism 1988, ,,Călătorie în adâncuri”, Editura Militară, 1989.

Grigore Marteș (1914-1973)

Grigore Marteș s-a născut la data de 23 aprilie 1914 în orașul Târgu Ocna (județul Bacău). După absolvirea Liceului Militar Ferdinand I din Chișinău, a urmat un an de studii la Șoala Politehnică București. Renunță la studiile de inginerie din motive financiare și se înscrie în anul 1935 la Școala de Ofițeri de Marină din Constanța, devenind ofițer de marină în 1937. Fiind atras de inginerie, efectuează în anul 1940 cursuri pregătitoare pentru admiterea la Universitatea Politehnică din București, unde va deveni student în toamna anului următor. În perioada celui de-al doilea război mondial, a servit la bordul navelor militare pe mare (1941 – 1943) și la navele de pe Dunăre în 1944. În acest an este luat prizonier de război, fiind dus în URSS. Revenit în țară în anul 1945, reia cursurile Politehnicii bucureștene, obținând diploma de inginer de drumuri și poduri. După absolvirea facultății, a activat pe monitorul „Bucovina” din cadrul Flotilei Fluviale Galați, apoi comandant de pluton la Depozitele Marinei de la Constanța, îmbarcat pe canoniera „Lepri”, ajutor cu navigația și transmisiunile pe canoniera „Dumitrescu” și transmisionist la bordul distrugătorului „Regina Maria”. Ulterior a fost numit în funcția de ofițer cu navigația și transmisiunile, respectiv ofițer secund la bordul navei-bază “Constanța”. A avansat pe scara ierarhică a Marinei Militare Române, devenind comandant secund al E.C.P., șef birou în cadrul Serviciului Educație la C.M.M., șeful Direcției Politice din C.M.M., locțiitor politic al Direcției Construcții și Fabricații din cadrul C.M.M., locțiitor politic al Direcției Construcții Înzestrare din C.M.M., șeful Direcției Construcții Înzestrare, șeful Secției Tehnice Construcții și Reparații Navale din cadrul Direcției Înzestrării Materiale a M.F.A., locțiitor al Șefului Direcției Tehnice Comenzi și Fabricații pentru probleme tehnice, locțiitor al comandantului F.M.M., cu sediul în Mangalia. Între anii 1957-1959, comandor ing. Grigore Marteș a fost comandant al Academiei Tehnice Militare. A realizat mai multe inovații, care au avut rolul de a îmbunătăți din punct de vedere tehnic navele. De asemenea, a publicat o serie de lucrări în domeniul ciberneticii aplicate în marină. La data de 29 noiembrie 1963, viceamiralul ing. Grigore Marteș a fost numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române. În paralel, a fost și deputat în Marea Adunare Națională. El a semnat la București, împreună cu amiralul rus Serafim Evghenievici Ciursin, comandantul Flotei URSS din Marea Neagră, „Convenția între guvernele R.S. România și URSS, asupra dislocării temporare și reciproce a unei părți din forțele maritime militare în marea teritorială, în porturile și bazele maritime militare din Marea Neagră și pe Dunăre, precum și pe aerodromurile Părților contractante, dacă acest lucru va fi impus de situație”, care a fost aprobată de către partea română prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.2913 din 1 decembrie 1967. Viceamiralul Grigore Marteș a deținut funcția de comandant al Marinei Militare Române până la data de 4 iulie 1973, când a încetat din viață.

Sebastian Ulmeanu (1929-1979)

Sebastian Ulmeanu s-a născut la data de 18 ianuarie 1929 în orașul Buzău. A efectuat studii la Școala de Ofițeri de Marină din Constanța și apoi la Academia Militară Generală din București. După absolvirea scolii de ofiteri a fost comandant unitate de luptă artilerie la bordul distrugătorului “Mărășești”, șef birou cadre la Flotila de Dunăre, secretar al Consiliului Militar în C.M.M., comandant al distrugătorului 2 din Divizionul 418 Distrugătoare al Brigăzii 214 Nave, șef de stat major al Bazei 42 Maritime, specialist observare transmisiuni și șef secției observare radiotehnică și vizuală în C.M.M., comandant al Regimentului 110 Radiotehnic și Transmisiuni, comandant al Diviziei 42 Maritime, locțiitor al comandantului Marinei Militare pentru pregătirea de luptă și învățământ, locțiitor al comandantului Marinei Militare. În anul 1968 a fost numit în funcția de comandant al navei-școală “Mircea”, fiind înaintat în anul 1970 la gradul de contraamiral. La data de 13 decembrie 1973, contraamiralul Sebastian Ulmeanu a fost numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române. În anul 1977, este avansat la gradul de viceamiral. La data de 21 martie 1979, viceamiralul Ulmeanu a fost promovat locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Secției Marină.

TRAIAN ATANASIU

Traian Atanasiu s-a născut la data de 20 noiembrie 1947 în oraşul Mangalia (judeţul Constanţa). A absolvit Şcoala Militară Superioară de Marină Constanţa, secţia militară – specialitatea navigaţie (1968) şi apoi Academia Militară Generală Bucureşti (1975). A absolvit ulterior Colegiul Naţional de Apărare (1994), obţinând în anul 2000 titlul ştiinţific de Doctor în Ştiinţe Militare, cu teza de doctorat “Contribuţii la studiul doctrinei şi diplomaţiei navale româneşti în actualul context geopolitic şi geostrategic”. După absolvirea Şcolii Superioare de Marină, a fost comandantul Unităţii de luptă Observare, Transmisiuni şi Radioelectronică pe dragorul de bază 60 din Divizionul 146 Dragoare al Diviziei 42 Maritime (1968-1973). După doi ani în care studiază la Academia Militară din Bucureşti, revine în funcţii de comandă operativă: comandantul dragorului de bază 62 (1975-1976), şeful Transmisiunilor Diviziei 42 Maritime (1976-1978), ofiţer 2 în Biroul Mecanizarea şi Automatizarea Conducerii Trupelor în cadrul C.M.M. şi la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime “NAVROM” Constanţa (1978-1980). Între anii 1980-1984, îndeplineşte funcţii de comandant de navă antisubmarin: Vânătorul de submarine 33 din cadrul Divizionului 339 Vânătoare de Submarine şi apoi Vânătorul de submarine 260. Conduce apoi Divizionul 339 Vânătoare de Submarine şi apoi Divizionul 79 Vânătoare de Submarine (1984-1990). După trei ani în care este comandant de unitate de fregate, este numit în funcţia de şef al Operaţiilor în Comandamentul Marinei Militare (1993-1995), devenind apoi locţiitor al Comandamentului Marinei Militare (1996-1997). Prin Decretul nr.519 din 21 octombrie 1996, comandorul Atanasiu a fost înaintat la gradul de contraamiral (cu o stea). În perioada 1 mai 1997 – 1 ianuarie 2002, contraamiralul Traian Atanasiu a îndeplinit funcţia de şef al Statului Major al Marinei Militare. În această perioadă, a fost avansat la gradul de viceamiral [1] (prin Decretul nr. 413 / 26 noiembrie 1998) şi apoi la rangul de viceamiral-comandor (prin Decretul nr.513 / 30 noiembrie 2000) [2]. La 1 ianuarie 2002 a fost numit director adjunct al Statului Major General, iar apoi prin Decretul nr. 130/2002 a fost trecut în rezervă începând cu data de 15 februarie 2002, cu gradul de viceamiral (cu 3 stele). Printr-un decret prezidenţial din data de 29 octombrie 2008, viceamiralul (r) Traian Atanasiu a fost înaintat în gradul de amiral – cu patru stele, în retragere. Activitatea ştiinţifică După trecerea sa în rezervă, viceamiralul (r.) dr. Traian Atanasiu predă la Facultatea de Marină Militară din cadrul Academiei Navale Mircea cel Bătrân în calitate de lector universitar la Catedra de Ştiinte Nautice (2004-2005) şi apoi conferenţiar universitar (din anul 2006). A fost şeful Catedrei de Ştiinţe nautice şi a predat cursurile de Navigaţie estimată şi costieră, Navigaţie ortodromică şi electronică şi Cinematică navală. A publicat trei cărţi (Cinematică navală. Principii teoretice ale manevrei tactice a navei) şi 12 articole în reviste de specialitate, participând la 9 comunicări ştiinţifice şi fiind autorul unei inovaţii şi coordonatorul a două contracte de cercetare. Este membru al următoarelor organizaţii profesionale: Liga Navală Română, Clubul Amiralilor din România şi Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă.

DORIN DĂNILĂ

Dorin Dănilă s-a născut la data de 29 iunie1953 în orașul Brașov. A absolvit în anul 1976 cursurile Facultății de Navigație a Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân” , secția militară, după care a fost repartizat în funcția de ofițer de comunicații (1976-1978) și de comandant serviciu de luptă comunicații și radiotehnică la bordul unei nave antisubmarin (1978-1980).În anul 1980 este promovat ofițer cu comunicațiile în statul major al unității, apoi, după un an, devine comandant de navă în aceeași unitate. Între anii 1981-1983 a urmat studii la Facultatea de Comandă și Stat Major din cadrul Academiei Militare din București. După absolvirea Academiei, a fost numit șef de stat major al unei unități de nave dragoare, funcție pe care a îndeplinit-o timp de șase ani.Din anul 1989 lucrează ca ofițer în cadrul Biroului Operații al comandamentului Diviziei 42 Maritime. Între anii 1990-1994, Dorin Dănilă a deținut funcția de șef de stat major al Divizionului 50 Vânătoare Submarine, apoi, pentru cinci ani, a fost comandant al Divizionului de Fregate. Ulterior a îndeplinit timp de câte un an funcțiile de șef de stat major al Brigăzii de Nave Antisubmarin și locțiitor al comandantului Flotilei 2 Maritime, apoi între anii 2001-2002 a fost șef al Secției Doctrină și Regulamente la Statul Major al Forțelor Navale. Între 2002-2005 a comandat Centrul 39 Scafandri și apoi a fost comandant al Bazei Navale. La data de 1 iunie 2006 a fost numit comandant al Comandamentului Flotei. Dorin Dănilă a participat la mai multe cursuri de specializare și perfecționare, printre care: curs postacademic de marină, curs de drept umanitar internațional, curs de limba franceză, curs de comunicare și relații publice pentru comandanți, curs postuniversitar de conducere strategică, în cadrul Colegiului de Război. La data de 3 noiembrie 2006, comandorul Dorin Dănilă a fost înaintat la gradul de contraamiral de flotilă și a fost numit șef al Statului Major al Forțelor Navale. Printr-un decret prezidențial din data de 29 octombrie 2008, Dorin Dănilă a fost înaintat în gradul de contraamiral – cu două stele.La 30 iunie 2010, prin decret al președintelui României a fost înaintat în gradul de viceamiral (cu trei stele) și trecut în rezervă. Viceamiralul Dorin Dănilă a fost decorat cu Ordinul “Virtutea Maritimă” în grad de Mare Ofițer, cu însemn pentru militari (15 august 2009). El vorbește bine limba franceză. Este căsătorit și are o fiică.Din 30 martie 2013 este preşedintele Asociaţiei ,,Clubul Amiralior”. Locuieşte în Mangalia.

 

De la Kingston la Montreal

În perioada aprilie-iunie 2010, Gabriel Comloşanu, preşedintele Filialei Mangalia a Ligii Navale Române a facut navigaţie în apele fluviului Hudson şi lacului Champlain la bordul unui iaht particular. Impresiile au fost deosebite şi, o parte dintre ele, le puteţi intui datorită imaginilor pe care a avut amabilitatea să le posteze pe site-ul nostru. Îi mulţumim iar Dumneavostră, vizitatorilor site-ului, vă dorim vizionare placută !