ARTA MARITIMA MILITARA IN PRIMUL RAZBOI MONDIAL 1914 – 1918. RAZBOIUL PE COMUNICATII

  • ANALIZA SITUATIEI POLITICO – MILITARE

Dezvoltarea socio – economica care caracterizeaza sfarsitul sec. XIX a generat razboaie in afara Europei in care europenii si nord americanii au urmarit in primul rand o noua reimpartire a lumii si o reorganizare a sferelor de influenta. Relatiile internationale in ultimile decade ale sec. XIX si primii ani ai sec. XX au fost marcate de o continua degradare a relatiilor dintre Marile Puteri, de reorganizarea relatiilor militare si aliantelor politice in Europa.

Intre 1871 si 1914, Europa a fost gradual si inreversibil condusa spre un conflict militar de amploare, fara precedent in istoria lumii. Motivul aflat in spatele politicii Marilor Puteri era competitia coloniala, comerciala si financiara. Aceasta competitie a fost periodic accentuata de crizele economice mondiale ale acestei perioade. De indata ce impartirea teritoriilor “libere” si “fara stapan” s-a incheiat, marile imperii siau intensificat actiunile de a se divide unul pe celalalt. Avand in vedere inevitabilitatea confruntarii mondiale, Marile Puteri, au intreprins o serie de demersuri diplomatice constand in intelegeri si pacturi atat de neagresiune cat si de sprijin in caz de agresiune, infiintand practic un sistem de “pace armata”. Conflictul de interese al majoritatii statelor si existenta unui sistem de aliante a dus inevitabil la conflicte.

In conformitate cu aceasta situatie, Germania, va incerca sa urce in ierarhia mondiala si de asi ocupa locul in randul Marilor Puteri. Economia germana cunoaste in perioada analizata cel mai mare ritm de dezvoltare din intraga lume. Astfel Germania este pusa in fata a doua probleme:

- problema economica (nevoia de piata de desfacere, de surse de materii prime, de sfera de influenta);

- problema spatiului vital (dispunerea continentala nefavorabila, iesirea limitata la mare, lipsa coloniilor).

Aceste probleme sunt accentuate de cresterea exponentiala a populatiei si problema nationala a germanilor din afara granitelor. Conform teoriei perturbatorului a lui Raoul Castex, Germania este “perturbatorul” care contesta rolul si pozitia dominanta a Angliei in lume. Anglia poseda cel mai mare imperiu colonial si detine suprematia marilor si oceanelor lumii. Considera ca razboiul este in primul rand o problema de transport si aprovizionare.

Caracteristica principala a inceputului de secol a fost contradictia anglo-germana care a determinat in general viitorul raport de forte pe scena internationala.

In timpul ultimilor ani premergatori razboiului mondial criza politica internationala s-a adancit, statele si fortele implicate in conflicte fiind tot mai numeroase.

Conflictele balcanice din anii 1912 si 1913 si implicatiile acestora au grabit declansarea conflagratiei mondiale. Consecintele conflictelor balcanice au nemultumit inclusiv Marile Puteri largind contradictiile dintre acestea. Astfel, la inceputul anului 1914 Europa se afla in fata a doua mari probleme: criza economica si crza social-politica. Se impunea luarea unei decizii pe plan international.

Atentatul de la Sarajevo (28 iunie 1914) in care a fost omorat printul Frantz Ferdinant (mostenitorul tronului Austro-Ungariei) a constituit motivul si scanteia declansarii primului razboi mondial la 28 iulie 1914 prin declaratia de razboi a Guvernului monarhiei dualiste Austro-Ungare (facuta sub impulsul Germaniei) adresata Serbiei.

 

Date statistice:

Dezvoltarea productiei industriale

ANUL

GERMANIA

ANGLIA

FRANTA

RUSIA

ITALIA

S.U.A.

1880

25

53

43

17

23

17

1890

40

62

56

27

40

39

1900

65

79

66

61

56

54

1910

89

85

89

84

99

89

1913

100

100

100

100

100

100

Locul ocupat in productia economica mondiala

LOCUL

1870

1880

1890

1900-1913

1

ANGLIA

ANGLIA

S.U.A.

S.U.A.

2

S.U.A.

S.U.A.

ANGLIA

GERMANIA

3

FRANTA

GERMANIA

GERMANIA

ANGLIA

4

GERMANIA

FRANTA

FRANTA

FRANTA

 

Suprafata imperiilor coloniale (milioane mile patrate)

ANUL

BRITANIC

RUS

OTOMAN

S.U.A.

FRANCEZ

GERMAN

AUS.-UNG

JAPONEZ

ITALIAN

1862

4600

7600

1800

1500

400

240

239

150

100

1888

9300

8600

1300

3500

1100

600

241

150

110

1912

10800

10200

700

3700

4800

1200

241

160

700

 

Cresterea bugetului militar in perioada 1888 – 1913

GERMANIA

ANGLIA

FRANTA

RUSIA

154.7 %

131.94 %

108.13 %

208 %

 

Evolutia intrarii in dotarea marine a crucisatoarelor tip “dreadnoughts”

ANUL

ANGLIA

GERMANIA

RAPORT

1909

8

2

4 :1

1910

10

5

2 :1

1911

14

9

3 : 2

1912

20

14

3 : 2

1913

25

17

3 : 2

1914

32

22

3 : 2

1915

35

23

3 : 2

1916

43

25

3,5 : 2

1917

44

26

3,4 : 2

 

Situatia fortelor navale la inceputul razboiului

TIP

NAVA

PUTERILE CENTRALE

(Germania, Austria, Turcia)

ANTANTA

(Anglia, Franta, Rusia)

RAPORT

Cuirasate

58

118

2 : 1

Crucisatoare

54

144

2,6 : 1

Torpiloare

222

507

2,3 : 1

Submarine

56

183

3,3 : 1

Canoniere

35

67

1,9 : 1

TOTAL

425

1019

2,25 : 1

 

Intrarea in razboi a statelor participante la razboi

PUTERILE CENTRALE

ANTANTA

Austro – Ungaria

28 iulie 1914

Serbia

28 iulie 1914

Germania

1 august 1914

Rusia

1 august 1914

Turcia

30 octombrie 1914

Franta

3 august 1914

Bulgaria

14 octombrie 1915

Belgia

4 august 1914

Anglia

4 august 1914

Muntenegru

4 august 1914

Japonia

23 august 1914

Italia

24 mai 1915

Romania

14 august 1916

S.U.A.

4 decembrie 1917

 

  • CONCEPTIA ARTEI MILITARE NAVALE ALEFORTELOR BELIGERANTE

Asigurarea suprematiei in locul si momentul potrivit constituie unul din cele mai importante principii ale ducerii actiunilor de lupta. Suprematia sub toate aspectele ei isi gaseste in perioada 1914 – 1918 repere semnificative in actiunile fortelor beligerante atat de o parte cat si de cealalta. Potrivit conceptului ca acel ce stapaneste marea stapaneste si uscatul suprematia navala in primul razboi mondial argumenteaza victoria Antantei.

Conceptul de stapanire a marii este valabil atat in timp de pace cat si in timp de razboi. A fi stapan pe mare este o conditie necesara pentru realizarea celor mai inalte obiective, de nivel strategic, in evolutia si dezvoltarea unei natiuni.

Stapanirea marii asigura :

  • completa libertate de navigatie ;
  • siguranta transporturilor comerciale si militare ;
  • circulatia libera a pavilioanelor ;
  • libertatea deplina a tot cea ce reprezinta libertatea unei natiuni.

In timp de pace ea se obtine prin incheierea marilor tranzactii comerciale urmate de transporturi imense pe apa pe toate liniile de comunicatii navale, pe toate marile si oceanele lumii.

In timp de razboi ea este date de marimea si putera de lupta a Flotei militare, de posibilitatea Flotei de a duce operatii navale pe teatre de operatii vaste, integrate atat la suprafata cat si in mediul submarin.

Stapanirea marii apartine puterilor Antantei, navele militare germane sunt vanate pe toate marile si oceanele lumii iar navele comerciale sunt capturate sau refugiate in porturi staine.

Evolutia tehnologiei dinperioada premergatoare si mai ales din timpul razboiului sia pus puteric amprenta asupra evolutiei navelor si a armamentului naval. Rezultatul aplicarii tehnologiei de varf in domeniul naval este aparitia si intrebuintarea cu succes a minelor marine, atorpilelor autopropulsate, a masinilor navale cu pacura si cu turbine, a submarinelor, dezvoltarea transmisiunilor, perfectionarea aviatiei.

Implicatiile evolutiei tehnologice in arta militara navala produce mutatii importante si aparitia unor elemente noi :

  • reducerea numerica a flotelor militare ;
  • organizarea fortelor pe escadre;
  • aparitia crucisatoarelor ca nave specializate in lupta antiaeriana;
  • executarea manevriera a actiunilor de lupta;
  • teoria razboiului de cursa;
  • blocada cu nave ;
  • blocada cu submarine ;
  • contrablocada cu mine ;
  • operatia aero – navala ;
  • manevra de barare a T – ului (in cadrul bataliei decisive);
  • executarea actiunilor sistematice (renuntarea treptat la conceptul de batalie decisiva) ;
  • convoierea ;
  • operatia de desant.

Elemente specifice ale artei militare ale beligerantilor :

Puterile Centrale

Germania

  • blocada (contrablocada) cu submarine (partial reusita) ;
  • razboiul submarin ;
  • contrablocada cu mine ;
  • razboiul de cursa, razboiul manevrier ;
  • actiuni de tipul “loveste si fugi”;
  • operatii de debarcare ;
  • sabordarea navelor pentru a nu fi capturate de inamic.

Austria

  • mentinerea suprematiei navale in Marea Adriatica;
  • atacul comunicatiilor.

Turcia

  • controlul si apararea stramtorilor;
  • apararea intrarilor in stramtori cu baraje de mine.

Bulgaria

  • apararea comunicatiilor costiere;
  • sprijinul trupelor de uscat.

     

    Puterile Antantei

Franta

  • apararea comunicatiilor coloniale;
  • atacul comunicatiilor (bombardarea porturilor, fortarea intrarii in stramtori);
  • cooperarea cu fortele navale engleze;
  • operatii de debarcare.

Anglia

  • blocada;
  • batalia decisiva;
  • operatii de debarcare;
  • operatii aero – navale;
  • mentinerea suprematiei navale;
  • flota superioara in actiune.

Rusia

  • atacul comunicatiilor turce;
  • fortarea intrarii in stramtori;
  • sprijinul trupelor de uscat.

Japonia

  • atacul comunicatiilor coloniale germane in extremul Orient;
  • ocuparea punctelor de sprijin si a coloniilor germane.

Italia

  • apararea comunicatiilor (coastelor si porturilor).

S.U.A.

  • apararea convoaielor.

Romania

  • apararea comunicatiilor maritime si fluviale;
  • sprijinul trupelor de uscat care actioneaza pe o directie de litoral si la fluviu;
  • sprijinul fortarii fluviului.
  • DESFASURAREA ACTIUNILOR :

 

  1. Batalii, lupte, actiuni

Principalele operatiuni pe caile de comunicatii maritime (si alte evenimente importante) in perioada 1914 – 1918 au fost :

1914

1 august    - declaratia de razboi a Germaniei impotriva Rusiei;

4 august     - bombardarea porturilor Bòne si Philippeville in Marea Mediterana de catre crucisatoarele germane Goeben si Breslau (odata cu declararea starii de razboi intre Germania si Marea Britanie);

10 august    - intrarea crucisatoarelor germane in Stramtoarea Dardanele, cu acordul Turciei             (ulterior vor intra in flota turca);

27 august    - blocarea portului Kiao – Tehem (detinut de Germania in extremul Orient) de catre         fortele navale japoneze;

28 august    - batalia din golful Helgoland;

5 septembrie – primul atac al unui submarin asupra unei nave de suprafata incununat de succes             (Sm.U 21 scufunda crucisatorul britanic Pathfinder);

11 septembrie – bombardarea porturilor Madras (India) si a insulelor Tahiti de catre crucisatoare         germane Emden, Leipzig;

30 octombrie – bombardarea porturilor rusesti de la Marea Neagra (Odessa, Sevastopol, Feodosia,         Novorosiisc) de catre nave germane si turcesti (Turcia intra in razboi);

1 noiembrie – batalia de la Coronel;

3 noiembrie     – bombardarea forturilor din stramtoarea Dardanele de catre fortele navale franceze si engleze;

– raid al crucisatoarelor germane asupra coastelor britanice;

8 decembrie – batalia navala de la insulele Falkland;

16 decembrie – raid al crucisatoarelor germane asupra coastelor britanice;

25 decembrie – batalia aero – navala din apropierea bazei de la Coxhaven (M.Nordului) participa         portavioanele britanice Engadine, Riviera,Express;

 

1915

 

1 ianuarie     - submarinul german U 24 scufunda nava britanica Formidabile ;

2 ianuarie    - bombardarea forturilor turcesti de la intrarea in stramtoarea Dardanele;

19-20 ian.    - primul raid aerian al Germaniei asupra Angliei (bombardament aerian executat cu un dirijabil Zepelin sub controlul marinei germane);

24 ianuarie    - batalia de la Dogger – Bank;

4 februarie     - declaratia Germaniei de incepere a razboiului submarin;

19 februarie    - bombardarea forturilor turcesti din stramtoarea Dardanele, incepe actiunea de fortare a stramtorilor Bosfor si Dardanele de catre francezi si britanici;

5 martie    - bombardarea portului Eregli de catre Flota Rusa;

8 martie    - bombardarea portului Eregli de catre Flota Rusa;

18 martie    - atacul flotei franco – britanice in stramtoarea Dardanele;

28 martie    - bombardarea forturilor din stramtoarea Bosfor de catre Flota Rusa;

24 mai    - Italia declara razboi Austro – Ungariei, flota austriaca ataca coasta estica a Italiei si bombardeaza Ancona, dar ramane blocata in M. Adriatica tot razboiul ;

8 august    - atacuri repetate asupra portului Riga de catre flota germana;

12 august    - atacul portului Jafa in Mediterana de catre o escadra franceza;

17 august    - primul atac reusit a unui hidroavion cu torpile asupra unui cargou turc ;

14 octombrie – intrarea Bulgariei in razboi ;

 

1916

6 ianuarie    - nava britanica King Eduard calca pe o mina la vest Scapa Flow;

11 februarie    - reluarea razboiului submarin de catre Germania;

23 februarie    - reluarea activitatii submarinelor germane in Atlantic in jurul insulelor britanice;

1 martie    - inceputul razboiului submarin fara restrictii de catre Germania;

31 mai        - batalia de la Iutlanda (Skagerrak);

14 august    - intrarea in razboi a Romaniei;

 

1917

1 februarie    - reluarea razboiului submarin fara restrictii de catre Germania;

15 mai        - actiunea din stamtoarea Otranto ;

27 septembrie – prima nava scufundata ca urmare a minarii executate cu aviatia (distrugatorul             rusesc Ohotnik) ;

17 octombrie – crucisatoarele usoara germane Brumer si Brems ataca un convoi care naviga             intreBergen si Scotia (scufunda 2 torpiloare si 9 cargouri) ;

4 decembrie – intrarea in razboi a S.U.A.;

 

1918

20 ianuarie    - batalia navala din largul insulelor Imbros;

22 aprilie    - ultima iesire a flotei Germane in Marea Nordului;

11 noiembrie – capitularea Germaniei.

 

  1. Elemente de tactica si arta operativa, personalitati

Germania, inainte de inceperea razboiului, a avut dispersate o seri de nave in ape straine care aveau ca misiune ducerea luptei impotriva navelor adversarilor de orice categorie si chiar a navelor neutre dupa cum urmeaza :

  • In Asia de rasarit

- Scharnhorst, Gneisenau – crucisatoere cuirasate;

- Nurnberg, Leipsig, Emden – crucisatoare protejate.

  • In Australia

- Condor, Cormoran – crucisatoare neprotejate.

  • In Africa de rasarit

- Geier, Seeadter – crucisatoare neprotejate.

  • In Africa de vest

- Panter, Eber – canoniere.

  • In America

- Bremen – crucisator protejat.

  • In Marea Mediterana

- Goeben – crucisator cuirasat;

Breslau, Strasburg, Dresden – crucisatoare protejate.

Dupa declansarea razboilui aceste nave au executat “goana” dupa navele comerciale, atacul forturilor si porturilor adversarilor, bombardarea centrelor de transmisiuni.

Conceptia strategiei navale generale a “Puterilor Antantei” cuprindea:

  • blocada fortelor navale germane in Marea Nordului, ulterior si a flotei Austro – Ungariei in Marea Adriatica;
  • asigurarea libertatii comunicatiilor maritime proprii;
  • protejarea teritoriului insulelor britanice impotriva unei invazii germane.

Conceptia strategiei navale generale a “Puterilor Centrale” cuprindea:

  • slabirea flotei engleze prin nimicirea navelor participante la blocada;
  • instalarea barajelor de mine;
  • desfasurarea unei batalii generale cu fortele navale engleze.

Principalul teatru de operatiuni navale a fost Marea Nordului in care flotele principale ale beligerantilor (“Great Fleet” dislocata la Scapa Flow si Rossith si “Flota de mare larga germana” cu baza principala la Helgoland) au desfasurat actiuni sistematice de ordin operativ – tactic, culminand cu batalia de la Iutlanda considerata ca fiind batalia decisiva.

 

Prima confruntare in Marea Nordului este aceea din Golful Helgoland – 28 august 1914. In zori zilei o flota britanica condusa de Cam. Beatty, compusa din 5 crucisatoare de batalie, 7 crucisatoare usoare si un numar de torpiloare ataca navele germane dislocate in golf. Britanicii realizeaza surprinderea, profitand de conditiile meteo grele (ceata). Bilantul bataliei : britanicii – crucisatorul usor Arethusa si cateva torpiloare avariate ; germanii – crucisatoarele usoare Meinz, Koln, Adriane si un torpilor scufundate. Flota britanica a actionat in superioritate; crucisatoarele de batalie germane cu ajuns prea tarziu, ne-mai putand echilibra raportul de forte. Este pusa in evidenta superioritatea artileriei navale britanice. Actiune dezvaluie conceptia strategiei navale britanice de blocare a fortelor navale germane, practic incepe blocada coastei germane.

 

Batalia aero – navala din apropierea bazei de la Coxhaven (M.Nordului) 25 dec. 1914 unde au participat portavioanele britanice Engadine, Riviera,Express reprezinta prima actiune a aviatiei ambarcate, primul atac al unor obiective terestre din adincime de pe mare. Actiunea a constat in atacul aviatiei germane dislocate la Nordholz surprinsa la sol de catre 7 hidroavioane britanice.

 

Urmatoarea confruntare navala in Marea Nordului este cea de la Dogger Banc la 24 ianuarie 1915 intre doua grupari navale britanica si germana :

  • Gruparea britanica compusa din 5 crucisatoare de linie (Lion, Princes Roial, Tiger, Neew Zeeland, Indomitable), 7 crucisatoare usoare, 33 torpiloare, comandate de acelasi Beatty, avansat intre timp viceamiral.
  • Gruparea germana compusa din 3 crucisatoare de batalie (Seydlitz, Derffliger, Moltke), un crucisator cuirasat (Blucher), 4 crucisatoare usoare, 18 torpiloare, comandate de contraamiralul Hipper.

Actiunea consta in urmarirea navelor germane care incercau sa sperga blocada

intentionand sa loveasca navele britanice care executau raiduri in raionul Doger Bank. S-a soldat cu scufundarea crucisatorului Bulchersi avarierea catorva nave ale ambelor parti.

Batalia evidentiaza:

  • conceptia britanica de flota superioara in actiune;
  • folosirea pescadoarelor ca nava de supraveghere de catre britanici;
  • determinarea pozitiiei inanicului prin goniometrarea convorbirilor radio dintre nave de catre statiile de goniometrare instalate de-a lungul tarmurilor insulelor britanice;
  • avantajul superioritatii in viteza a navelor engleze;
  • pirderea avantajului flotei britanice datorita functionarii defectuase a comunicatiilor intre nave si a unei erori de comanda (secundul Vam. Beatty decodifica si executa gresit o manevra) ;
  • superioritatea artileristilor germani (12 lovituri in tinta, fata de 3 britanice exceptand crucisatorul german scufundat care a fost prins intre navele englezesti;
  • este prima batalie intre nave blindate purtatoare de artilerie de calibru mare in care se realizeaza lovituri la distante mai mari de 16 km.

Ultima batalie din Marea Noedului si cea mai mare din primul razboi mondial, considerata ca fiind batalia decisiva intre flotele britanica si germana a fost cea de la Iutlanda (Skagerrak) 31 mai – 1 iunie 1916 decisa in favoarea flotei germane.

Marea Flota britanica (Great Fleet) compusa din (150 de nave) :  Flota crucisatoarelor (6 crucisatoare de batalie, 4 cuirasate dreadnought, 1 transportor hidroavioane, 14 crucisatoare usoare, 27 torpiloare, comandant Vam. Beatty) ; Flota principala de lupta (24 cuirasate dreadnought, 3 crucisatoare de batalie, 8 crucisatoare cuirasate, 12 crucisatoare usoare, 45 torpiloare, 1 puitor de mine, 5 contratorpiloare) ; comandata de Amiral Jelicoe.

Flota germana de larg (Hochseeflote) compusa din (93 nave) : Fortele de recunoastere (5 crucisatoare de batalie, 5 crucisatoare usoare, 30 torpiloare, comandant Cam. Hipper) si Flota principala de linie (16 curasate, 6 crucisatoare usoare, 31 torpiloare) comandata de viceamiralul Scheer.

Batalia s-a desfasurat in dupa amiaza zilei de 31 mai si in prima parte a zilei de 1 iunie si este considerata ceas mai mare batalie a cuirasatelor. Flota germana este un exemplu graitor de flota inferioara in actiune care desi isi atribue pe buna dreptate succesul (cu pierderi mari) in viitor nu va mai fi capabila de o actiune de mare amploare.

Bilantul bataliei : britanicii pierd 14 nave (155.000 t) si 6090 morti ; germanii 11 nave si 2550 morti.

Batalia evidentiaza :

  • inselarea serviciului de goniometrare englez prin emiterea semnalelor navei comandant germane de catre o statie de transmisie de la coasta ;
  • ambele forte navale dispuneu de forte de cercetare care aveau in dispozitivele de mars (britanicii esalonata ; germanii sir) nave de cercetare care s-au descoperit reciproc simultan ;
  • superioritatea artileriei germane este sprijinita de faptul ca magaziile de munitii ale cuirasatelor germane nu erau protejate de blindaj ;
  • dispozitivele de lupta ale fortelor de cercetare, care au angajat primele lupta, au fost in linie de sir (un procedeu invechit care nu mai corespunde calitatilor tehnice ale navelor) ;
  • flota principala de lupta engleza ataca flota principala de linie germana executand manevra de barare a “T-lui ” ;
  • germanii executa un atac masat de torpile (28 torpile) cu distrugatoarele, care sunt evitate prin manevra de cuirasatele britanice, dar care asigura iesirea navelor de sub focul artileriei engleze si ofera posibilitatea ruperii luptei de catre nemti.

Protagonistii bataliilor dinMarea Nordului sunt :

  • Cam. Beatty (Vam. In 1915),sef de promotie la absolvirea scolii de ofiteri, comandant de nava la 29 de ani, se afirma in actiunea din golful Hellgoland in flotila de torpiloare, comandantul (escadrei) gruparii navale engleze in batalia de la Dogger Bank, comandantul flotei crucisatoarelor la Iutlanda, artagos, plin de initiativa, competent, nu respecta rigorile militare, ii placea sa fie in centrul atentiei.
  • Cam. Hipper, comandantul gruparii navale germane la Doger Bank, comandantul fortelor de recunoastere la Iutlanda, pana la sfarsitul razboiului este avansat amiral si este numit sef al statului major al naval, incearca sa pregateasca echipajele necesare flotei germane de larg pentru reluarea actiunilor de amploare in M. Nordului dar nu reuseste decat mici raiduri si in dese randuri recomanda actiunea submarinelor ca fiind mai eficace decat a navelor de suprafata.

In Oceanul Pacific escadra de crucisatoare germane (2 crucisatoare cuirasate, 3 crucisatoare fara cuirasa) comandata de Vam. Graf von Spee, care se deplasa la Valparaiso se intalneste cu o escadra engleza (2 crucisatoare cuirasate, 1 crucisator usor, 1 crucisator auxiliar) comandata de Cam. Cristopher Cradock, care avea ordinul de a interzice trecerea escadrei germane in Oceanul Atlantic, la 1 noiembrie 1914 langa Coronel, in apropierea tarmului chilian.

Bilantul bataliei : 2 crucisatoare cuirasate britanice scufundate fara supravetuitori, navele germane avarii usoare.

Batalia evidentiaza :

  • superioritatea artleriei navale germane ;
  • ocuparea unei pozitii favorabile de tragere fata de soare (care apunea) ;
  • superioritatea calitativa a blindajului de pe navele germane ;
  • necesitatea asigurarii protectiei navelor mai slabe cu alte forte si mijloace.

In contrapartida infringerii de la Coronel, Amiralitatea britanica pregateste in secret riposta. Englezii estimeaza corect atacul insulelor Falkland de catre forte navale germane si intaresc apararea insulelor. In aceste conditii la 8 decembrie 1914
in apropierea insulelor Falkland (Atlantic) are loc o noua confruntare navala.

Gruparea navala britanica (3 crucisatoare cuirasate, 3 crucisatoare auxiliare) comandata de Vam. Doveton Sturdee, surprinde gruparea navala germana (2 crucisatoare cuirasate, 3 crucisatoare usoare) comandata de amiralul Graf von Spee care urma sa atace insulele Falkland, stiind ca sunt neaparate.

Bilantul bataliei: 4 nave germane scufundate (1.800 oameni, numai 214 supravietuitori) ; a 5-a nava (crucisatorul usor Dresden va fi scufundat de propriul echipaj trei luni mai tarziu pe timpul atacului a 2 nave ale aceleiasi grupari britanice langa I-la Mas-a-Fuera, vest Chile).

Batalia evidentiaza :

  • avantajul superioritatii in viteza a navelor engleze, care dupa o urmarire de 5 ore ajung din urma navele germane, acestea din urma fiind obligate sa angajeze lupta cu cele doua crucisatoare;
  • importanta realizarii surprinderii si unui raport de forte favorabil;
  • artleria mai numeroasa de la bordul crucisatoarelor britanice a decis deznodamantul luptei.

Atacul si fortarea Stramtorii Dardanele in perioada noiembrie 1914 – aprilie 1915 a fost executat in cooperare de catre forte navale ale Frantei si Angliei ca urmare a intrarii in razboi a Turciei la 30 oct. 1914 de partea “Puterilor Centrale” si a bombardarii porturilor rusesti la marea neagra – Odesa, Sevastopol, Feodosia si Novorosiisk.

Se evidentiaza:

  • atacul preliminar fortarii cu artileria navala asupra forturilor de la intrarea in stramtoare (noiembrie);
  • sistemul de aparare turc a cuprins 8 linii de mine, care si-au demonstrat eficienta (2 cuirasate scufundate, 1 crucisator avariat);
  • fortarea stamtorii este o actiune de durata si uzura necesitand un numar mare de forte (18 cuirasate si crucisatoare);
  • insuficienta fortelor navale intr-o actiune de fortare a unui raion bine aparat, necesitatea cooperarii cu trupe de uscat si aviatie;
  • fiortarea se incheie cu debarcarea unor trupe de uscat la 25 aprilie 1915 (Galipoli si Gaba Tepe) si ocuparea unor capeet de pod (ulterior trupele vor fi retrase).

In Marea Adriatica, dupa 16 august 1941, flota franceza in urma atacurilor nereusite impotriva flotei austriace hotaraste blocarea bazei navale Cattaro. Ca urmare a ripostei ofensive a austriecilor cu submarinele, blocada este intrerupta in aprilie 1915. Dupa intrarea in razboi a Italiei (24 mai 1915), in scopul stapanirii Adriaticei de sud si al controlului comunicatiei maritime Cattaro – Pola, aliatii hotarasc ocuparea unor puncte de sprijin pe insulele Pelagosa si Lagosta. Desi actiunea a esuat (trupele debarcate de aliati in insula Pelagosa au fost retrase pe 18 august 1915) s-a reusit limitarea actiunii flotei austriece in Marea Adriatica.

Conflictele navale din Marea Adriatica au evidentiat:

  • executarea cercetarii in comun cu nave si hidroavioane (dar cooperarea dintre acestea a fost deficitara);
  • actiunile ofensive a submarinelor izolate realizeaza surprindere inamicului si au ca efect limitarea actiunilor ambelor flote;
  • necesitatea sprijinirii si apararii actiunilor submarinelor izolate cu nave si aviatie;
  • folosirea submarinelor pentru aparare este neeficienta;
  • apararea maritima mobila a fost neneficienta nesincronizandu-se actinile ofensive cu cele de aparare ale beligerantilor;
  • barajele de mine de aparare (foarte intrebuintate in Marea Nordului) au fost slab intrebuinte de catre austieci (numai pentru protectia porturilor), aliatii nu au folosit mine;
  • aviatia a fost intrebuintata numai de catre austrieci dar cu eficienta scazuta;
  • trupele debarcate pe insula Pelagosa au fost slab sprijinite de fortele navale aliate si nu au fost sustinute logistic;
  • aliatii au reusit sa pastreze secretul evacuarii insulei Pelagosa timp de trei saptamani avand ca efect mentinerea flotei in baze de catre austrieci.

In Marea Neagra Flota turca intarita cu doua crucisatoare si cu mai multe submarine sub comanda Cam. german Souchon executa la 29 – 30 octombrie 1914 ataca principalele porturi rusesti de pe coasta de nord a Marii Negre. Totusi suprematia navala apartine Flotei ruse. Chiar si dupa intrarea Romaniei in razboi (14 august 1916) apararea litoralului romanesc se va executa tot de fortele navale rusesti.

In cadrul fortei navale rusesti sunt incluse si cinci nave de transport pasageri romanesti transformate in crucisatoare auxiliare. Actiunile navelor de lupta romanesti se limiteaza la partciparea la apararea transporturilor pe comunicatiile intre porturile romanesti si cele rusesti. Flota rusa executa misiuni de sprijin al trupelor terestre care actionau in sudul Dobrogei, bombardarea porturilor bulgaresti si a forturilor de pe coasta turca a Marii Negre si a celor de la intrarea in Bosfor. Dupa caderea Turtucaei urmata de ocuparea Constantei si Medgidiei la 9 respectiv 10 octombrie 1916 actiunile fortelor navale romanesti se micsoreaza considerabil iar flota rusa se retrage la Odesa si Sevastopol (raman 4 torpiloare care participa la apararea sectorului Sulina).

Actiunile din Marea Neagra au evidentiat:

  • importanta apararii transporturilor navale in special impotriva actiunii submarinelor;
  • necesitatea acoperirii flancului trupelor de uscat rezemat pe mare (acest flanc a cedat mai usor decat cel sprijinit pe Dunare care a fost acoperit de fortele navale fluviale romanesti si rusesti);
  • dependenta actiunilor de lupa navale de evolutia situatiei pe frontul trupelor de uscat;
  • cooperarea fortelor navale cu trupele de uscat (sprijin si aprovizionare);
  • necesitatea mentinerii contactului permanent cu inamicul (in vederea reluarii atacului);
  • necesitatea folosirii unor forte navale cu calitati compatibile (viteza, armament, navele vechi nu sunt utile);
  • superioritatea in viteza asigura alegerea conditiilor favorabile (distanta de tragere).

Un aspect deosebit in primul razboi mondial il are razboiul de cursa practicat de Germania. In general razboiul de cursa consta in innarmarea unor nave civile (crucisatoare auxiliare) care executa misiuni de atac si capturare a navelor comerciale inamice. Actiunile acestora sunt aprobate tacit de guvernul tarii careia apartin (fapt care ii deosebeste de pirati). In 1856 la congresul de la Paris “cursa” este desfiintata, se prevede ca “marfurile neutre”(inafara contrabandei de razboi),chiar daca apartin inamicului. Tratatul nu a fost semnat de Spania si de S.U.A. Chiar daca a fost prevazuta desfiintarea “cursei”,acesta nu ii impiedica pe beligeranti de a organiza o asfel de marina auxiliara, conform structurilor militare comandata de ofiteri de marina, care sa duca actiuni in marea libera sau in apeleteritoriale ale beligerantilor.

Astfel, in general, toate navele Marinei Militare germane,aflate in ape straine, aveau ordin sa duca lupta impotriva navelor de orice categorie apartinand adversarilor, iar navele neutre sa fie vizitate, capturate sau, la nevoie, scufundate. Actiuni de acest gen (atat cu nave de suprafata cat si cu submarine) au fost specifice zonelor coloniale (Oceanul Indian), uneori fiind executate fara a oferi posibilitatea echipajelor navelor atacete de a se salva.

Cele mai semnificative actiuni sunt cele ale navelor Emden in Oceanul Indian si Karlsruhe in Atlantic. Crucisatorul protejat Emden desprins din gruparea navala din Asia de rasarit (cu baza la Kiao – Tcheou; China) a actionat pe marea cale comerciala a Indiilor si a Indochinei. A scufundat: 15 nave comerciale mari, 1 crucisator rusesc, 1 torpilor francez, 3 nave de carbuni mari, alte nave mici, a bombardat porturile Madras si Penang. A actionat din august pana la 9 noiembrie 1914 cand a fost surprins si scufundat de crucisatorul australian Sidney langa I-la Cocos (N-V I-la Sumatra).

 

 

  • CONSECINTELE CONFRUNTARILOR

     

In perioada septembrie – noiembrie 1918 se incheie armistitiile de pace intre statele invinse si puterile Antantei (Bulgaria – 29 sep. la Salonic; Turcia – 30 oct. in portul Mudros in insula Lesbos; Austria – 3 noe. la Padova; Grmania – 11 noe. in padurea Compienge; Ungaria – 13 noe. la Belgrad) avand urmatoarele consecinte :

Bulgaria – evacuarea teritoriilor ocupate in Grecia si Serbia;

Turcia      – pierde teritoriile arabe;

– Constantinopolul si stramtorile intra sub controlul puterilor Antantei;

Austria – demobilizarea armatei;

– demobilizarea Flotei militare;

– predarea marilor unitati si submarinelor;

– evacuarea teritoriilor ocupate;

- libertatea de miscare a aliatilor pe teritoriul detinut de Austro – Ungaria in vederea atacarii Germaniei.

Ungaria – conditii similare Austriei;

– dezarmarea flotilei de Dunare;

– preda 6 monitoare aliatilor (Romaniei).

Germania – evacuarea teritoriilor ocupate in 15 zile;

– retragerea trupelor din Austro – Ungaria si Turcia;

– capitularea trupelor germane din Africa de est;

– eliberarea prizonierilor detinuti;

– sa predea aliatilor : 25000 mitraliere, 1700 avioane, 5000 tunuri grele, locomotive,      vagoane, camioane, 6 crucisatoare dreadnought, 8 crucisatoare grele, 10 crucisatoare;

– restul Flotei dezarmata si trecuta sub controlul aliatilor.

In urma incheierii arnistitiului, cele mai moderne nave germane (11 nave de linie, 5 crucisatoare de batalie, 8 crucisatoare usoare, 49 torpiloare, 158 submarine) sunt predate aliatilor si sunt trimise la Scapa Flow in nordul Scotiei. La 21 iunie 1919 incepe pregatirea pentru preluarea navelor, contraamiralul Ludwig von Reuter ordona sabordarea navelor care in cinci ore ajund pe fundul marii, inregistrandu-se astfel cel mai mare sabordaj din istorie.

In anii 1919 si 1920 au loc conferintele de pace intre tarile invinse si tarile invingatoare. Conditiile sunt impuse de Marile Puteri ale Antantei, dar intre acestea sunt neintelegeri urmarindu-se indepartarea Rusiei, Japoniei si S.U.A. de interesele europene. Consecintele pe termen mediu si lung ale tratatelor de pace au fost stabilite pe principiul “invingatorul ia totul”. Acestea au fost:

 

Germania (“trebuia stoarsa ca o lamaie”) – 18 ian.- 21 iun. 1920 Paris

  • plata unei enorme despagubiri de razboi;
  • renunta in favoarea Societatii Natiunilor la exploatarea bazinului carbonifer Saar;
  • recunoaste independenta Austriei, Cehoslovaciei, Poloniei in teritoriile care se vor stabili ulterior;
  • orasul Danzig devine oras liber sub protectia Societatii Natiunilor;
  • recunoaste si renunta la toate drepturile si titlurile asupra posesiunilor coloniale in favoarea principalelor puteri aliate;
  • limitarea armatei la 100.000 de oameni pentru mentinerea ordinii si paza frontierei;
  • serviciul militar obligatoriu este desfiintat;
  • teritoriile germane la vest de Rin si capetele de pod vor fi ocupate de trupele Puterilor aliate si asociate timp de 15 ani.

In urma Tratatului de la Versailes flota germana este limitata la 6 nave de linie, 6 crucisatoare cu tunuri de 150 mm si 12 torpiloare. I-i sunt interzise submarinele, avioanale si portavioanele. Practic pierde dreptul de a avea o flota de razboi comparabila cu celelalte state europene. Totusi Germania este considerata de catre Anglia ca un viitor partener comercial.

 

Austria – 10 sep. 1919 Saint-Germain

  • renunta in favoarea Romaniei la teritoriile detinute in ducatul Bucovinei, care au fost in interiorul granitelor Romaniei;
  • recunoaste independenta teritoriilor din fostul imperiu al Rusiei pana la 1 aug. 1914;
  • accepta anticipat granitele care se vor stabili ulterior pentru Bulgaria, Grecia, Ungaria, Polonia, Romania, Cehoslovacia, Statul Sarbo-Croato-Sloven;
  • pierde posesiunile din China;
  • fortele armate 30.000 de oameni;
  • pierde iesirea la Marea Adriatica (prin cedarea unor teritorii) si dreptul de a avea Flota (practic inceteaza sa mai fie putere maritima).

Ungaria – 4 iunie 1920 palatul Grand Trianon

  • renunta in favoarea Romaniei la teritoriile din fosta monarhie Austro – Ungara care au apartinut Romaniei;
  • pierde posesiunile din China;
  • fortele armate 30.000 de oameni;
  • se obliga sa respecte regimul Dunarii care se va stabili ulterior.

Bulgaria – 27 noe. 1919 Neuilly

  • pierde iesirea la marea Egee (cedeaza teritorii in favoarea Greciei si Regatului sarbilor, croatilor si slovenilor).

Turcia (cel mai inrobitor tratat) – 20 aug. 1920 Sevres

  • teritoriul restrans intre Ancara si Marea Neagra si Constantinopolul cu un mic teritoriu aferent;
  • Constantinopolul si stamtorile intra sub controlul Angliei;
  • pierde teritoriile arabe;
  • nu poate sa-si mentina independenta si are sanse sa-si piarda chiar fiinta nationala.

Pe timpul celor patru ani de razboi productia industriala a scazut in tarile europene cu peste o treime, cea mai mare parte reusind sa atinga nivelul anului 1914 abia dupa 10 ani. In anii de dupa razboi s-a observat o mutare a “centrului de gravitatie” al lumii in afara Europei. S.U.A. si Japonia cunosc un progres economic si al comertului remarcabil. Adevaratul invingator al primului razboi mondial a fost S.U.A. In timpul razboiului productia economica a S.U.A. s-a dublat si investitiile de capital s-au dublat deasemenea. Japonia a scapat de activitatea economica si comerciala a Germaniei in Asia de rasarit revenindu-i majoritatea posesiunilor acesteia. Capitalul societatilor japoneze a crescut in timpul razboiului de patru ori.

 

  • CONCLUZII. INFLUENTA ASUPRA CONFLICTELOR URMATOARE

    DIN PUNCT DE VEDERE AL ARTEI MILITARE

Marea Flota britanica a reusit sa isi mentina suprematia pe toata durata razboiului. Germania cu tot efortul depus a fost nevoita sa actioneze in conditiile “Flotei inferioare in actiune”. Rare ori, navele germane au reusit sa acioneze in superioritate. In aceste conditii,cuirasa, viteza si bataia atrileriei navale au hotarat finalul confruntarilor, succesul alternand de la o parte la cealalta in fuctie de raporurile de forte asigurate local si de puterea combativa a fortelor angajate. Acest fapt a determinat Germania sa declanseze razboiul submarin, Flota de suprafata transformandu-se intr-un element auxiliar al Flotei de submarine.

Actiunile submarinelor au impus apararea transporturilor si organizarea convoaielor aparate. Submarinelor s-au dovedit a fi foarte eficiente. Insusi comandantul Flotei germane de mare larga, Amiralul Scheer, dupa batalia de la Iutlanda, a recomandat folosirea submarinelor in razboiul naval. Desi torpila era la vremea respectiva o arma moderna a avut o eficienta relativ scazuta, atacul acestora putand fi evitat doar prin manevra. Folosirea submarinelor a scos in evidenta o serie de neajunsuri ale navelor de suprafata (aparatura de cercetare a mediului subacvatic) dar si a submarinelor (imposibilitatea lansarii torpilelor dinimersiune, fapt care usura descoperirea acestuia inaintea lansarii). Deasemeni s-a simtit lipsa dotarii aviatiei cu torpile care sa poata ataca submarinele.

Minele marine (o arma noua), cu toate ca au fost folosite la o scara redusa si-au dovedit eficienta si au subluniat din nou lipsa aparaturii de cercetare sub apa si a aparaturii si armamentului de dragaj.

O caracteristica generala a razboiului este aceia ca, la un moment dat, desi tehnica si armamentele folosite erau moderne, tacticile folosite erau depasite. Anglia in conditiile detinerii suprematiei urmarea “batalia decisiva”, “blocada” desi reusita nu a avut o eficienta mare. Germania, adepta unui razboi manevrier si “fulger” nu a putut invinge suprematia Angliei,ajungand astfel la un razboi de durata, care necesita eforturi si resurse mari (fapt care a convenit producatorilor de armament, companiilor petroliere).

In urma debarcarilor si a bombardamentelor la coasta s-a desprins necesitatea actiunilor integrate ale aviatiei, marinei si trupelor de uscat. Putem afirma ca apar germenii fortelor navale multinationale : turco – germane ; anglo – franceze. Deasemeni s-a impus specializarea aviatiei in actiuni navale si diversificarea tipurilor de nave.

. Flota germana a dus actiuni de lupta aproape pe toate marile si oceanele lumii confruntandu-se cu toate flotele statelor Antantei. Razboiul pe comunicatiile maritime a ocupat un loc primordial in actiunile de lupta desfasurate pentru ca intradevar razboiul in primul rand presupune in primul rand un mare volum de transporturi de aprovizionare cu trupe si materiale si transporturile navale au fost si vor ramane cele mai eficiente.

Primul razboi mondial a demonstrat inca o data ca cel ce stapaneste marea stapaneste si uscatul, ca detinatorul puterii maritime invinge detinatorul puterii continentale, si ca cel invins isi pierde flota.

In conflictele urmatoare apar mutatii importante urmare a evolutiei tehnologice si artei militare in primul razboi mondial, precum si din invatamintele desprinse din erorile acestuia :

  • se extinde razboiul de cursa cu nave-corsar, nave de lupta si submarine in scopul atacului transporturilor inamicului si al slabirii sprijinului logistic al acestuia;
  • se extinde termenul de “operatie” – operatii aero-navale, de debarcare, de aparare si de atac al conunicatiilor- cu forte aeriene, navale si terestre specializate;
  • se diversifica minarile, apar barajele de mine de aparare (cu mai multe linii) si minarile ofensive executate cu aviatia si submarinele;
  • se renunta la “batalia decisiva”;
  • apar aparatura de radiolocatie, hidrolocatie si de dragaj;
  • apar bombele antisubmarin;
  • se perfectioneaza tactica si mijloacele de lupta sub apa (modernizarea submarinelor si a torpilelor, apar scafandri de lupta);
  • aviatia se specializeaza; se organizeaza acoperirea aeriana a gruparilor navale;
  • crucisatoare se reduc numeric si se specializeaza in acoperirea portavioanelor (care se perfectioneaza si cresc numeric) si in sprijinul debarcarilor.

In concluzie putem afirma ca primul razboi mondial si-a adus un aport fara precedent in dezvoltarea artei militare in general, a artei militare navale in special si in perfectionarea si dezvoltarea armamentului si tehnicii militare navale.