NAVA DE ASALT AZOV

 


La sfârşitul lunii octombrie 1999, după participarea la o serie de manifestări organizate pentru celebrarea bătăliei de la Navarone (Navarino), la întoarcerea spre Sevastopol, nava de desant maritim AZOV, aparţinând flotei din Marea Neagră a F.M.M. ale Rusiei, a oprit în portul Pireu (Piraeus), Grecia.

Nava AZOV, navă de desant pentru tancuri, din flota rusească a Mării Negre, în portul Pireu, Grecia. Sunt vizibile trapa pentru desantare, starea generală bună a navei, rampa de lansare din spate şi ancora folosită pentru acostare. Sunt de observat şi cele două tunuri AK630 M pentru lupta apropiată, plasate de o parte şi de alta a suprastructurii, iar deasupra lor – sistemul de conducere a focului MR123 VYMPEL

AZOV – navă de asalt mare, BDK (Bol’šoj Desantnyj Korabl’/Large Assault Ship), construită în cadrul programului 775clasa III (clasificare NATO – “ROPUCHA”), este nava comandant a acestei clase de nave. Nava a intrat în serviciu în anul 1990 în flota Mării Baltice şi poartă numărul 151, cel al unui crucişător construit în cadrul programului 1134.7BF BERKUTB ASW (clasificare NATO – “KARA”), despre care s-a relatat că în anul 1998 a fost dezmembrat pentru a fi folosit ca piese de schimb.

Nava AZOV a fost construită la Gdansk, în Polonia, şi, deşi trebuie să fi fost “aranjată” ca să arate cât mai bine la manifestările amintite, starea ei generală bună era evidentă. Militarii infanteriei marine erau la bord, dar nu se vedeau nici autoamfibii, nici alte vehicule, iar puntea inferioară nu era accesibilă vizitatorilor. Navele din această clasă nu transportă bărci de asalt deoarece sunt destinate debarcării de autovehicule de asalt – pe la provă, prin trapă, sau pe la pupa.

Încărcată la maxim (4.080 t) şi având o lungime totală de 112 m, acţionată cu două motoare diesel, nava poate atinge o viteză maximă de 18 noduri. Echipajul se compune din 98 de oameni, autonomia este estimată la 30 de zile şi pot fi transportaţi 225 de militari. Capacitatea de transport este prevăzută a fi 450 t, sau 10 tancuri de 40 t, sau 12 vehicule amfibii, sau o combinaţie a acestora.

Urmărind tradiţia navelor ruseşti, în ceea ce priveşte armamentul (universal şi greu), nava este echipată cu un tun supraînălţat, universal AK176M, cal. 76,2 mm/59 calibre, cu o singură ţeavă, plasat central şi în faţa suprastructurii, şi cu două tunuri cu turelă AK630 M, cal. 30 mm/54 calibre, pentru lupta apropiată, CIWS (close-in weapon system), plasate pe suprastructură, spre pupă. Pe fiecare parte şi în faţa tunului principal este plasat câte un lansator de rachete UMS73 GRAD, cal. 122 mm. Pentru aceste lansatoare cu 15 ţevi, este asigurată o rezervă de 360 de rachete. Nava poate transporta, ca variantă, 90 de mine de o tonă. Aparatura electronică include două radare de navigaţie DON2; un radar de căutare aer-suprafaţă POSITIVE (“CROSS DOME”); un sistem de conducere a focului MR123 VYMPEL (“BASS TILT”) şi un sistem de supraveghere şi conducere a focului (“SQUEEZE BOX”). Pe lângă două lansatoare cu mai multe ţevi, plasate spre provă, destinate contramăsurilor, nava mai transportă la pupă până la 20 de geamanduri fumigene.

Valmas T., AZOV Flies Russian Colors in Piraeus (Nava de asalt AZOV). În: Jane’s International Defense Review, Anglia, vol. 33, nr. 3, mar. 2000